luni, 27 februarie 2012

Călătorie



Închide ochii şi simte.
Simţi cum uiţi de tot?
Te înfăşori printre ramurile acelui copac pe care îl vezi în depărtare
El e puterea ta, ghidul tău aici:
ACUM el reprezintă inima, creierul şi sufletul tău. Te conduce.
Întinde mâna şi culege o floare, una din milioanele de flori pe care le vezi... Îi simţi gingăşia? E şi a ta, tu ţi-ai ales-o. Îi vezi frumuseţea? Aşa eşti şi tu, îi faci pe cei din jurul tău să vrea să te culeagă. Ştii că aşa e.

Nu observa norii de pe cer (gândurile tale negre), dar simte puterea cu care te atacă. E ploaia.
 Las-o să vină spre tine, primeşti-o cu braţele deschise, sărut-o pentru a-i simţi gustul.
 Niciodată ea nu te va cuprinde în totalitate. 
Ea se scurge de pe tine şi lasă razele calde ale soarelui să o elimine.








Tu vei fi mereu cald şi plin de viaţă, ploaia e doar trecătoare, ca orice supărare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu