miercuri, 6 noiembrie 2013

Meditaţie

Stau iar aici,
în gând pierdută
şi scriu furnici
ce nu ajută.

Privesc în sus
negăsind cerul,
visez plângând
curcubeul.

Muncesc intens,
dar fără rost,
doresc încet,
făr' de folos.

Un zâmbet crud,
fulgerător,
ce surâs fin,
asurzitor,

se pleacă-ncet
în studiu vag
către un vânt
sau către-un prag.

Oh, trist e totul!
Pare-acum,
că vreau să fug,
nu să m-adun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu