Stau şi caut un vis fără-nceput,
Încerc să înţeleg neînţelesuri,
Şi ce-i mai grav:
Îmi petrec eternitatea între leşuri...
Nu cred c-a crede are vre-un folos
În timp ce noi nu dăm crezare orişicui,
În timp ce viaţa nu mai are nici un rost
Doar să lăsăm posterităţii plozi ai nimănui.
Dorim palate, aur şi mesi' îmbelşugate
Pe când nu valorăm nici cât o parte dintre rate!
Visăm comori, lumini şi bunătate
Dar nu plecam deloc de lângă aparate...
Ne pierdem în relitatea propriului abis
Nici nu mai ştim ce e aievea sau ce-i vis.
Zâmbim amar, sperând la libertate.
