Văzduhul fin străfulgerat de-un fulger;
Adie marea mare de nisip!
Stă valul sur însângerat şi plânge
Patima zării-n răsărit.
E mare-amar, unde era şi nu e,
Simt calmul mării-evaporat;
Miroase-a pâine caldă şi tămâie
Şi cred acum că totu-i terminat.
